Câte persoane trăiesc, de fapt, pe Pământ? De ce multe statistici demografice sunt incerte

În mod normal, întrebarea „câți oameni trăiesc într-o țară?” ar trebui să aibă un răspuns simplu. Statele fac recensăminte, iar organizațiile internaționale publică cifre oficiale. Dacă vă uitați, de exemplu, pe worldometers.info, citiți ceva de genul: 8.272.945.020 oameni! Pe worldpopulationreview.com avem ceva un pic diferit: 8,298,978,817. Vreți să știți câți oameni sunt în Afganistan, Congo sau… Papua Noua Guinee? Simplu! Intri pe Wikipedia ori alt site și afli în câteva secunde. Dar de unde știi că sunt corecte acele date? Pe ce sunt bazate?

În realitate, pentru o mare parte a lumii aceste numere sunt mai degrabă estimări aproximative decât măsurători reale.

Un exemplu relevant este Papua Noua Guinee. În 2022, guvernul a anunțat că populația țării este de aproximativ 9,4 milioane de locuitori. Problema este că ultimul recensământ considerat utilizabil fusese realizat în anul 2000, iar cel din 2011 fusese declarat necredibil. Prin urmare, cifra oficială a fost obținută prin extrapolare statistică, nu prin numărare efectivă.

Condițiile din Papua Noua Guinee explică această incertitudine: aproximativ 80% din populație trăiește în zone rurale greu accesibile, în regiuni muntoase sau pe insule izolate, fără infrastructură și cu o diversitate lingvistică extremă. Statul are o prezență redusă în multe zone, iar colectarea datelor este dificilă.

În 2022 a circulat un raport comandat de ONU care sugera că populația reală ar putea fi aproape dublă, în jur de 17 milioane. Estimarea se baza pe imagini din satelit și anchete locale și indica o subnumărare masivă a populației rurale. Raportul nu a fost însă publicat oficial, iar în 2023 ONU a acceptat din nou cifra guvernamentală. Astfel, astăzi, Papua Noua Guinee „are oficial” aproximativ 10 milioane de locuitori, deși nimeni nu știe cu adevărat câți sunt.

Această incertitudine a alimentat și teorii conspiraționiste, precum o afirmație virală că populația Chinei sau a Indiei ar fi exagerată de câteva ori. Ideea că populația lumii ar fi sub un miliard de oameni este însă lipsită de sens: ar presupune o conspirație globală care ar implica guverne, agenții internaționale, companii de sateliți, alegeri falsificate și baze de date inventate. Nu există dovezi pentru așa ceva.

Totuși, există un sâmbure de adevăr: pentru multe țări nu știm cu precizie câți oameni trăiesc acolo.

Situația Nigeriei este emblematică. Oficial, Nigeria ar avea aproximativ 240 de milioane de locuitori, ceea ce ar face-o cea mai populată țară din Africa. Însă recensămintele sale au fost constant politizate. Numărul de locuitori determină atât reprezentarea politică a regiunilor, cât și distribuția veniturilor din petrol. Prin urmare, elitele locale au interesul să exagereze populația, iar autoritățile centrale au interesul să mențină un echilibru artificial între regiuni.

Recensămintele din perioada colonială subestimau populația, iar cele de după independență au trecut la supraestimare. Unele rezultate au fost atât de evident false, încât nu au mai fost publicate. Ultimul recensământ oficial, din 2006, este considerat necredibil inclusiv de șefii instituțiilor statistice. De atunci, populația Nigeriei este calculată prin proiecții. Nimeni nu știe dacă sunt 180, 220 sau 260 de milioane de oameni.

Probleme similare există și în alte state: Republica Democratică Congo nu a mai făcut recensământ din 1984; Afganistanul din 1979; Somalia din 1975; Eritreea nu a făcut niciodată unul complet. Estimările pentru aceste țări diferă uneori cu zeci de milioane de persoane. De exemplu, pentru Afganistan se avansează valori între 38 și 50 de milioane, iar pentru RDC între 73 și peste 100 de milioane.

Chiar și acolo unde se organizează recensăminte, ele pot fi foarte inexacte. Lipsa de personal calificat, infrastructura slabă și corupția duc la date incomplete sau inventate. În Africa de Sud, unul dintre cele mai bine administrate state ale continentului, ultimul recensământ ar fi subestimat populația cu peste 30%.

O soluție des invocată este folosirea imaginilor din satelit. În teorie, acestea pot „vedea” toate așezările și pot elimina dependența de autoritățile locale. În practică, sateliții nu pot determina câte persoane locuiesc într-o clădire și nici nu pot distinge ușor între construcții și forme naturale ale terenului, mai ales în orașe dense sau în păduri tropicale.

Mai multe organizații folosesc metode diferite pentru a estima populația din satelit, iar rezultatele pot diferi radical. În unele orașe din Nigeria, două modele statistice au dat rezultate care variază cu un factor de doi. Studii recente arată că aceste metode subestimează adesea populațiile rurale cu peste 50%. În cartierele sărace din Africa, erorile sunt de ordinul zecilor de procente.

Prin urmare, nici sateliții nu oferă o soluție sigură. Tehnologia ar putea deveni mai precisă în viitor, dar în prezent nu poate înlocui un recensământ clasic bine organizat.

Ce concluzie se poate trage?

Nu există motive serioase să credem că populația globală este radical diferită de estimările actuale. Nu trăim într-o lume cu „miliarde de oameni inventați”. Totuși, la nivelul multor state sărace, cifrele oficiale sunt foarte incerte. Unele țări supraestimează, altele subestimează, iar la scară globală aceste erori tind probabil să se compenseze parțial.

Mai important este mesajul epistemologic: o mare parte din imaginea noastră despre lume se bazează pe statistici fragile. Populația este una dintre cele mai fundamentale variabile, iar dacă ea este incertă, atunci și multe alte date economice sau sociale devin nesigure. Acest lucru nu justifică teorii conspiraționiste, dar ar trebui să încurajeze prudența și modestia intelectuală. În multe privințe, știm mult mai puțin despre lume decât credem.