Pentru cei care par puternici, dar sunt obosiți pe dinăuntru
Sunt oameni care nu se plâng niciodată.
Nu pentru că nu ar avea de ce, ci pentru că au obosit să explice.
Zâmbesc. Merg mai departe. Își văd de viață.
Iar seara, când rămân singuri, simt cât de greu a devenit totul. 😔
Oboseala emoțională nu se vede.
Nu țipă. Nu cere ajutor. Doar apasă, zi după zi.
Când oboseala nu mai e fizică
Nu e despre lipsa somnului.
E despre sufletul care a dus prea multe fără pauză.
Se simte atunci când:
-
nu mai ai energie să explici ce simți
-
lucrurile care te bucurau nu te mai ating
-
preferi tăcerea în locul conversațiilor
-
te retragi, nu din dorință, ci din epuizare
Nu e slăbiciune.
E semnul că ai fost puternic prea mult timp.
De ce oamenii obosiți emoțional tac?
Pentru că au învățat că:
-
nu toată lumea chiar ascultă
-
unii minimalizează durerea altora
-
„o să treacă” nu ajută pe nimeni
Așa că aleg să tacă.
Și să meargă mai departe singuri.
Adevărul pe care nimeni nu-l spune
Nu trebuie să fii bine în fiecare zi.
Nu trebuie să fii puternic mereu.
Și nu trebuie să porți totul singur.
Ai voie să:
-
iei pauză
-
spui „nu mai pot”
-
te alegi pe tine, chiar dacă alții nu înțeleg
Uneori, vindecarea începe exact atunci când nu mai forțezi nimic.
Un gând pentru tine
Dacă te regăsești în aceste rânduri, să știi că nu ești defect.
Ești doar obosit.
Și e în regulă.
Uneori, faptul că ai supraviețuit zilei este deja o victorie. 🤍
💬 Tu când ai simțit ultima dată că ai fost puternic prea mult timp?
Scrie în comentarii sau păstrează acest gând pentru tine.